Nu stiu ce-i lipseste poporului roman de nu stie sa piarda. Exemplele de mai jos imi aduc aminte de copilarie, cand in fiecare miez de iunie simteam ca toata lumea a castigat: “colegul X e avantajat de invatatoare. Premiul I a fost luat pe ochi frumosi”.
In fotbalul local, arbitrii sunt responsabili pentru orice esec relevant. La fel, pe plan international, de vina sunt FIFA, UEFA. “Suntem o tara mica, de aceea am pierdut. Francezii il au pe X la conducerea forului international”.
In business, o companie independenta, detinuta de antreprenori locali iese in presa economica cu urmatorul tip de discurs: “ei au un fond de investitii in spate. Apartin chiar unei banci internationale care pompeaza bani. De aceea, clasamentul publicat nu e relevant”.
Cand un cotidian preia prima pozitie in topul ziarelor din Romania, competitorii sar la gatul liderului, invocand motive cu iz de invidie: “au dat sute de carti gratis. Asa au castigat”. La fel si in media online: ”au furat trafic”, asa suna vocile imorale care nu stiu sa piarda o lupta corecta.
In aceasta seara, dupa anuntarea procentelor din sondajele realizate la iesirea de la urne, cei doi candidati la Presedentie si-au anuntat victoria. Mai mult sau mai putin zambitori. Va suna cunoscut? Cu siguranta, da: ati mai intalnit acelasi discurs in urma cu un an, dupa alegerile parlamentare. Si atunci, toti liderii politici (cu exceptia lui C.V. Tudor) castigasera, potrivit reactiilor de dupa anuntarea exit-poll-urilor.
Involuam odata cu fiecare scrutin. Dupa fiecare infrangere, invocam motive fataliste si explicatii ce nu tin de noi.
Nu vad foarte multe solutii pentru a nu mai face pasi inapoi de tipul “Am castigat. Rezulatele sunt mincinoase”. Ramane doar varianta sa ne educam copiii, explicandu-le ca premiile de final de an se mai iau si pe merit, nu doar pe “ochi frumosi”.
Iar pe domnul Basescu – pe care l-am votat tinandu-ma de nas precum spunea aici domnul Andrei Plesu – il astept sa iasa in fata celor care l-au sustinut si sa recunoasca ca a fost infrant*. Si ii recomand doar un discurs memorabil din istoria politicii Statelor Unite: ultimul dintre fratii Kennedy, senatorul Ted Kennedy, a tinut multe discursuri memorabile. Redau, aici, pasaje care articuleaza cel mai bun discurs pe care l-am ascultat recent si care mi-a ramas puternic in memorie.
Cu putina rabdare, urmariti clipul si poate veti fi de acord cu mine ca ultimele secunde sunt de reascultat. Si veti gasi, aici, o banala concluzie a incursiunii mele in visul american: dupa ce esueaza, americanul incearca din nou. Si i se intampla sa si reuseasca.
*Update: Comentariul de mai sus a fost scris la cald si inca mai cred in el, chiar daca rezultatele BEC ne explica de ce oamenii presedintelui nu au vrut sa piarda. Sa nu uitam, totusi, reactiile de la uninominalul de acum fix un an. Insist: intrebarea mea ramane deschisa, chiar daca un alt om politic nu stie sa piarda acum.
O vorba romaneasca spune in felul urmator: “Nu spune HOP pana nu sari gardul”.
Domnul Basescu a invins si de aceasta data.
Te invit ca inainte de a posta comentariile, sa incerci sa judeci la rece anumite lucruri.
De asemena, in calitate de profesor de limba si literatura romana, te voi invita sa recitesti anumite pasaje din gramatica asa incat, pe viitor, sa stii cum sa folosesti virgula.
Toate bune!
@alexandra
Intr-adevar, se pare ca m-am grabit. Dar argumentele mele (banale) raman in picioare. Mai ales modelul de discurs american.
Am tinut cont si de sugestia dumneavoastra, chiar daca simt ca stiu cand sa folosesc virgula. Chiar si atunci cand scriu la cald. Multumiri pentru mesajul ce mi-a amintit de cei trei profesori dragi de limba si literatura romana..:)