Ce am invatat de la antreprenorul Florentin Tuca: despre fericire si oportunitatile din viata

Posted by:     Tags:  , , , , , ,     Posted date:  December 20, 2012  |  No comment




Recunosc, sunt norocos: ca jurnalist, am ocazia sa cunosc constant antreprenori interesanti. Asa ca voi scrie pe blog insemnari scurte pe ideea Ce am invatat”, un feature pe care il citesc cu placere in revista Esquire.

Incep cu Florentin Tuca, managing partner al Tuca Zbarcea & Asociatii, pe care l-am in intervievat aici: Pranz cu avocatul anului 2012: rapidul studentiei din Grozavesti a devenit TGV. Destinatia finala?.

Doua lucruri simple sunt de invatat, din punctul meu de vedere.

 1. Primul are legatura cu fericirea. I-am daruit intervievatului meu o carte de suflet, de (re)citit: “Jurnalul Fericirii”, de Nicolae Steinhardt. Apoi am discutat, pe scurt, despre carte si despre ce inseamna fericirea pentru Florentin Tuca, unul dintre cei mai bine platiti oameni din Romania.

Florentin Tuca: Nicolae Steinhardt si-a gasit fericirea intr-un univers concentrationar al puscariei. El a fost initiat si botezat in acel univers. A avut revelatia crestinarii si a regasirii in IIsus Hristos. Este greu sa spui ce e fericirea. Imi pare rau pentru felul prozaic in care o descriu: fericirea o asociez foarte mult cu starea de dimineata, in care te trezesti dupa ce visezi frumos sau ai cosmaruri. Prima reactie a diminetii este expresia starii tale.

 

Fericirea in copilarie. “Eram foarte fericit, am copilarit la tara, dormeam mult, ma trezeam la 10. Vacantele de vara erau superbe la tara, ma duceam la fierarie. Strabunicul meu era fierar, apoi citeam, seara ma duceam la fotbal cu baietii.”

Si apoi? “In liceu a fost cam greu. Am facut liceu de fete. Dintr-un anumit punct de vedere era frumos, fara sa intru in detalii. Din alte puncte de vedere, a fost greu: am prins ani urati ai comunismului, 87’-88’. Erau ani de intuneric la propriu si la figurat. Nu imi aduc aminte cu bucurie de acei ani.

“Imi amintesc de prima dimineata din armata. Mi s-a parut ca imi cade cerul in cap: Noua luni de acum incolo trebuie sa stau in armata. Mai mare nenorocire nici ca exista. Dar apoi mi-am dat seama ca e foarte frumos. Acum diminetile sunt albe, negre, gri, mai vorbim la pensie…”

 

2. Al doilea lucru de invatat este iarasi simplu si este legat cu recunoasterea oportunitatilor pe care la ai in viata.

 

“Un student foarte bun la drept (si avem multe exemple in firma noastra) nu poate urca la fel de repede ca noi. Un avocat tanar arde etapele foarte greu, desi este mai bun decat noi, scolit si el dupa ‘89, masterand al universitatilor din strainatate. Avem un coleg extraordinar, Dan Cristea, foarte bun intr-ale dreptului. E campion mondial la dezbatere, dar el nu este managing partner, ci un avocat colaborator foarte bun care arde etapele greu.”

Jurnalistul american Malcolm Gladwell a demonstrat in cartea “Exceptionalii”, prin studii de caz si exemple diverse, ca nu e suficient sa fii cel mai destept pentru a reusi, ca succesul nu inseamna doar suma deciziilor si eforturilor pe care le facem. Exceptionali sunt si cei carora li s-au oferit oportunitati. De exemplu, pentru Florentin Tuca a fost vorba de un context favorabil. A fost membru al unei generatii care a prins un moment formidabil: generatiile mai batrane se scolisera sub Ceausescu, iar cele mai tinere nu au mai avut aceleasi oportunitati.