De ce avem nevoie de pensii private

Posted by:     Tags:  , ,     Posted date:  May 22, 2018  |  No comment




Avem parte zilele acestea de o controversa aprinsa cu privire la meritele Pilonului I de pensii prin comparatie cu Pilonul II de pensii. Faptul ca vorbim de Pilonul I si Pilonul II este de natura sa semene foarte multa confuzie: multi contribuabili trag concluzia gresita ca cele doua sisteme ar fi de fapt asemanatoare, doar ca primul este administrat de stat si cel de-al doilea de firme private. Ba chiar, suprema confuzie (indusa prin propaganda Puterii), reprezentanti ai Guvernului afirma ca Pilonul I (administrat de stat) ar avea un randament mai ridicat decat Pilonul II (administrat de firme private specializate) si de aceea ar fi mai bine ca toate impozitele platite de salariati pentru a finanta sistemul de pensii sa fie administrate de stat! Nimic mai neadevarat.

Pilonul I si Pilonul II au mecanisme de functionare total diferite, sunt doua sisteme complementare iar desfiintarea Pilonului II ar insemna o grea lovitura aplicata nivelului de trai al actualilor salariati dupa ce vor iesi la pensie. Marea problema este ca lovitura ar fi aplicata acum,iar efectele le vor simti cei care vor iesi la pensie peste circa 15 ani. De aceea, trebuie sa intelegem acum de ce desfiintarea Pilonului II ne va afecta grav dupa ce vom iesi la pensie. Si de ce promisiunile oficiale de genul “Statul se va ingriji ca pensiile pe care le vor incasa cei care azi sunt activi sa nu sufere nici o diminuare” sunt doar vorbe goale, fara nici o acoperire in realitatea economica.

Pensia de Stat – un sistem nesustenabil

Mai intai despre pensia de stat (numita, in mod usual, Pilonul I). Aceasta este o inventie a epocii industriale, atribuita lui Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei Imperiale intre 1871-1890 si unificatorul Germaniei moderne.

Pana la introducerea sistemului de pensii publice, oamenii isi asigurau batranetile pe doua cai: prin economii si prin asigurarea unui numar suficient de mostenitori, care sa aiba grija de parintii care nu mai pot munci. Traiul la batranete era mai bun sai mai rau in functie de cum isi asternea fiecare – cati bani a reusit sa puna deoparte, ce active producatoare de venit a acumulat (de exemplu, pamant agricol sau cladiri care puteau fi inchiriate) – dar si functie de cat de prosperi deveneau copiii.

Cum copiii erau vazuti ca cel mai de nadejde reazem la batranete, familiile erau mari, ceea ce ducea la cresterea populatiei. In conditii normale, fiecare generatie era mai numeroasa decat cea dinaintea ei.

Aceast fenomen de crestere numerica a populatiei cu fiecare noua generatie este ideea fundamentala din spatele sistemului de pensii publice. Daca pornim de ideea ca generatia de azi e mai numeroasa decat cea de ieri, inseamna ca un impozit moderat platit platit de cei (multi) care azi muncesc sa se transforme intr-o pensie decenta pentru cei (mai putini) care azi sunt prea in varsta pentru a mai munci. In acest mod (si acesta este elementul central care trebuie inteles in functionarea pensiei de stat) cei care au ajuns la batranete fara sa fi facut economii, fara sa acumuleze active producatoare de venit, fara sa aiba copii sau ai caror copii nu pot sa ii sustina, nu vor fi condamnati la o batranete traita in saracie si boala si vor putea duce o viata decenta.

Pensia de stat este, practic, un contract intre generatia de azi si generatia de ieri, prin care generatia de azi se obliga sa plateasca un impozit iar banii astfel acumulati sa fie distribuiti sub forma de pensii catre generatia de ieri. De ce face generatia de azi acest lucru? Pentru a beneficia maine de exact acelasi drept la o pensie platita din banii produsi de generatia de maine – care, sa reiteram ideea, ar trebui sa fie mai numeroasa decat generatia de azi – astfel incat un impozit moderat platit de cei (multi) care maine vor munci sa asigure o pensie decenta pentru cei (mai putini) care maine vor fi prea in varsta pentru a mai munci.

Mai trebuie sa observam un lucru: mecanismul pensiei de stat este unul de pura redistribuire: impozitele colectate in cursul lunii sunt imediat platite sub forma de pensii. Nu are loc vreo forma de investire a acestor sume. In consecinta, nu se poate vorbi despre vreun randament al pensiei de stat. Cresterea de valoare a punctului de pensie este rezultatul unei decizii administrative si nu rezultatul investirii competente a sumelor colectate in conditii de concurenta.

Acest contract intre generatii, care sta la baza pensiei de stat, a devenit intre timp nesustenabil, din mai multe motive care au aparut simultan:

Pensionarii actuali au drept reazam cea mai numeroasa generatie din istoria Romaniei, asa numita generatie a “decreteilor”, altfel spus generatia nascuta in intervalul 1967 (anul faimosului decret care interzicea avorturile) si 1989. Este generatia care astazi are (rotunjit) varsta intre 30 si 50 de ani. Chiar daca este generatia care, procentual, a fost cel mai puternic imputinata de emigratie, ramane suficient de numeroasa pentru a plati pensiile pentru actualii pensionari. Aceasta generatie este urmata de generatii mult mai putin numeroase. Calculele facute de APAPR arata ca, daca in prezent un salariat sustine 1,13 pensionari, dupa anul 2031, cand decreteii ar urma sa iasa masiv la pensie, numarul de pensionari sustinuti de un salariat ar urma sa creasca pana la 2,5 in anul 2041!

Intr-o atare situatie exista trei solutii, care se pot aplica independent sau simultan:

Un element care nu a aparut deloc in dezbaterea publica este acela ca acest din urma instrument este deja incorporat in cadrul legal! Conform legii nr. 263/2010, valoarea punctului de pensie se majorează anual cu 100% din rata inflatiei plus:

Explicatia este simpla – pensionarea generatiei numeroase a decreteilor incepand in jurul anului 2030. Aceasta este realitatea economica nemiloasa care demonstreaza de ce de ce promisiunile oficiale conform carora Statul se va ingriji ca pensiile pe care le vor incasa cei care azi sunt activi sa nu sufere nici o diminuare sunt doar vorbe goale. E usor sa faci azi o promisiune care se va dovedi goala de continut abia peste 3-4 mandate.

O foarte interesanta analiza a fost realizata in 2017 cu privire la randamentul sumelor pe care salariatii le platesc pentru pensia de stat in conditiile de mai sus. (Sursa: Nicoleta Ciurila: Un calcul esențial pentru cei care contribuie acum la sistemul de pensii de stat. Cât este randamentul pilonului I de pensii?.) Presupunand ca randamentul vine din indexarea punctului de pensie cu inflatia si (pana in 2030) cu o portiune din cresterea economica, rentabilitatea sistemului de stat ramane sub rata inflației. O concluzie inca si mai interesanta este aceea ca, dat fiind modul de indexare al punctului de pensie, cresterea contributiei catre sistemul de pensii de stat (Pilonul I ) prin redirectionarea contributiilor de la Pilonul II către Pilonul I nu schimba aceasta situatie! Altfel spus, salariatii vor continua sa aiba aceleasi randamente negative si sub inflatie dar la contributii mai mari la sistemul de pensii de stat.

 

Fondurile de pensii obligatorii administrate privat

Romania nu este singura tara unde declinul demografic face ca sistemul de pensii de stat sa nu poata asigura decat o pensie din ce in ce mai mica, prin raportare la salariul mediu pe economie. Din acest motiv a aparut sistemul de contributii obligatorii administrate privat, adica Pilonul II.

Sa ne reamintim scopul pensiei de stat bazata 100% pe redistribuire: sa asigure un trai decent pentru toti cei care au muncit si au platit impozite, chiar daca nu au economisit, nu au acumulat active producatoare de venit, nu au avut copii sau nu sunt ajutati de copii. Aceasta promisiune poate fi respectata doar daca generatia de azi este cel putin la fel de numeroasa ca generatia de ieri. Declinul demografic face ca aceasta promisiune sa nu mai poate fi tinuta doar prin sistemul pensiei de stat, care a devenit nesustenabil. A devenit evident ca trebuie revenit cel, putin in parte, la un sistem in care fiecare salariat sa aiba la pensie un nivel de venit proportional cu ceea ce a produs pe timpul vietii active.

Aceasta se face prin alocarea unei parti din impozitele platite de fiecare din salariatii de azi catre un fond de pensii administrat de o firma privata, care investeste acesti bani, pentru a-i multiplica si a transforma o contributie relativ mica intr-un venit important odata ce salariatul ajunge la varsta de pensionare (Atentie: vorbim despre transferul de catre Stat, a unei parti din impozitele platite de fiecare salariat, in numele salariatului, catre un administrator privat. Asadar, contributiile sunt obligatorii iar statul are raspunderea sa asigure colectarea lor si tranferul catre administratorii privati. Aceste transferuri au loc in fiecare luna.)

Conform Legii pensiilor obligatorii administrate privat, angajatii care in 2004 contribuiau la sistemul public de pensii si aveau cel mult 35 de ani erau obligati sa adere la un fond de pensii administrat privat, în timp ce angajatii cu varsta cuprinsă între 35 si 45 de ani puteau opta sa adere la un astfel de fond. Aceasta inseamna ca generatia decreteilor este principalul contributor la fondurile de pensii administrate privat si cea mai mare parte din sumele acumulate pana acum (cca 9 mld euro) se gaseste in conturile unor salariati care apartin acestei generatii. In consecinta, orice stirbire a acestui sistem afecteaza in primul rand generatia decreteilor, cea care va fi oricum penalizata prin sistemul de indexare a pensiilor publice, asa cum am aratat mai sus.

Trebuie mentionat ca acumularea de bani in cadrul fondurilor de pensii administrate privat este realizata in mod explicit pe numele fiecarui salariat. Acei bani sunt proprietatea personala a salariatului. Fiecare dintre salariatii care contribuie la un astfel de fond au un cont deschis la una dintre firmele de administrare a acestor fonduri de pensii si poate urmari luna de luna cresterea sumei acumulate. Suma acumulata in contul salariatului de la fondul de pensii administrat privat va reflecta nivelul venitului salarial avut de salariatul respectiv de-a lungul intregii sale vieti active. Cresterile de salariu duc la cresterea contributiei platite rezulta si, deci, la cresterea sumei acumulate. Ca o dovada in plus ca vorbim despre proprietatea privata a salariatului, in caz de deces, suma acumulata revine mostenitorilor.

Firmele de administrare private investesc sumele respective in numele salariatilor care contribuie la fondul de pensii respectiv. In acest mod valoarea sumei acumulate de un salariat sporeste pentru ca urmareste cresterea economica pe termen lung. Pentru comparatie, asa cum am aratat mai sus, indexarea pensiei de stat cu cresterea economiei este din ce in ce mai limitata pana in 2030 si zero dupa 2030.

Pensia administrata privat (Pilonul II) vine, asadar, sa completeze pensia de stat (Pilonul II) si sa atenueze intr-o masura importanta scaderea previzibila a nivelului de trai pentru generatia decreteilor dupa iesirea la pensie. Spre deosebire de sistemul pensiei de stat care ofera un randament negativ la contributiile realizate, fondurile romanesti de pensii obligatorii administrate privat (Pilonul II) au generat pentru perioada 2008-2015 un randament brut anual de 5,37%, cel mai ridicat intre tarile europene membre ale Federatiei Europene a Investitorilor si Utilizatorilor de Servicii Financiare[1]. Conform Autoritatii pentru Supravegherea Financiara, rata medie ponderata de rentabilitate a tuturor fondurilor de pensii private pentru perioada aprilie 2016 – aprilie 2018 a fost de 5,36%.

Concluzii